Înapoi la Art Design

Art Design

Octav Angheluță

În căutarea omului...

Eu nu numai că observ cu interes omul, dar îl trăiesc, îl găsesc în toate aceste ipostaze, în câte un colţişor din mine însumi; şi fără să vreau sunt un moment el, şi-mi vine să-i strig evidenţa. Cum să spun însă ce simt, ce gândesc? Cuvintele le găsesc greu, sunt evazive, fără formă. Linia, culoarea sunt mai concrete, mai direct grăitoare. Prin ele ochii luminaţi de bucurie nu-şi mai pierd strălucirea, brazda de pe frunte îşi mărturiseşte, încremenită, îngrijorarea, buza căzută rămâne nemişcată acolo... Chipurile apar astfel pe hârtie sau pe pânză, aşa cum le-am trăit, cum le-am surprins în mine, mai adevărate decât sunt în realitate, pentru că nu-şi mai pot ascunde natura, nu-şi mai pot atenua expresia, dimpotrivă. Ele rămân astfel mărturie în timp pe hârtie sau pânză, reflectări ca în oglindă, a nenumăratelor faţete ale eului meu, care, chiar dacă nu se vrea mărturisit, fără voie se vrea descoperit.
Octav Angheluță

  • În expoziție, Octav Angheluță, Palatul Suțu, 2009

  • Albumul Octav Angheluță

  • Invitația expoziției Octav Angheluță

  • Albumul, invitația și afișul expoziției Octav Angheluță

  • Natură statică cu statuie, u/c, 48x66 cm

  • Veneția, u/p, 50x73 cm

  • Interiorul albumului Octav Angheluță

  • Detaliu din Auportret, u/p, 100x100 cm

  • Panoramă expoziția Octav Angheluță, Palatul Șuțu, 2009

  • Panoramă expoziția Octav Angheluță, Palatul Șuțu, 2009

Vernisaj 10 noiembrie 2009

Inceputuri

În cartierul Drumul Taberei, lângă Frigocom, într-un bloc de patru etaje, păzit de un tei care împrăştia parfumul specific multor străzi bucureştene, am făcut prima imersie în universul plin de culoare al pictorului Octav Angheluţă. În apartamentul încărcat cu tablouri, ca un pom plin de roade, culorile vii izvorau din picturi şi îmi încălzeau privirea încercând să-mi istorisească momentele păstrate în timp: Biblioteca lui I. Frunzetti, Antonel cu biciuşca, La Fereastră, Portretul Mamei, Portretul Getuţei, Bunicul, Histria, Mogoşoaia, Veneţia. Fiecare tablou se grăbea să-şi destăinuie povestea. Doamna Angheluţă, fiica artistului, le prezenta ca pe nişte muzicieni într-o orchestră, iar aceştia, pe rând, îşi cântau partitura prin tuşe, linii şi culori, îmbunătăţind spectacolul la fiecare privire. Cele din perioada de tinereţe erau mai sfioase, temătoare, dar vibrante; cele de maturitate îşi istoriseau aventurile în cântec de alămuri ca întregi simfonii.
Am vrut să aflu mai multe despre destinul pictorului. Mare lucru este şi curiozitatea, te păcăleşte şi te ademeneşte, fară să te poţi supăra, fiindcă este o calitate vie, curiozitatea îşi are rădăcina în dorinţă, şi ce putem noi face fără dorinţă, care este asemeni sângelui dătător de viaţă, care este pulsul eroilor poemelor epice ? Curiozitatea şi dorinţa, calităţile unui cercetător în tainele artei, m-au împins să descopăr viaţa unui artist ca Angheluţă, m-au convins să fac săpături amănunţite în a da la iveală un pictor, un profesor, un filosof – Octav Angheluţă.
Adrian Buga, Octav Angheluță, In căutarea Omului..., 2009

Download document

Proiect în desfășurare

Vernisaj